Despre Utrenie

Cuvantul Utrenie, intrebuintat de obicei in lima romana  pentru desemnarea slujbei de dimineata, este de origine slavona (de la Utro – dimineata). Din limba graca s-a mai intrebuitat in cult, in unele regiuni, si denumirea de ortrina. In Transilvania si Bucovina se mai intrebuinteaza si termenii de origine latina: manecat, manecare si manecanda ( lat. – a se scula de dimineata, in zori).

Timpul savarsirii

Odinioara dar si astazi in unele manastiri, utrenia se savarsea in ultima parte a noptii, cam cu doua-trei ore inainte de rasaritul soarelui. Astazi numai Utrenia Pastilor mai pastreaza peste tot caracterul nocturn al Utreniei de odinioara savarsindu-se dupa miezul noptii. In celelalte zile Utrenia se savarseste de obicei dimineata, dupa rasaritul soarelui. In unele manastiri si catedrale, in ajunul sarbatorilor imparatesti si al sfintilor cu priveghere, Utrenia se savarseste de seara in continuarea Vecerniei si a Litiei si poarta numele de Priveghere (slujba de noapte). Tot seara se savarseste si miercuri si vineri in saptamana a cincea a Postului Mare, precum si in toata Saptamana Patimilor dar fara a fi unita cu Vecernia si poarta numele de Denie (din slavona – veghere, priveghere).

Scopul Utreniei

Utrenia este slujba prin care se aduce lui Dumnezeu multumire pentru odihna petrecuta in timpul noptii si I se cere ajutorul pentru ziua care incepe.Utrenia este, dupa cum spunea Sfantul Simeon al Tesalonicului, ca o : “jertfa de multumire Celui ce aduce lumina si Celui ce a risipit intunericul inselaciunii si ne-a dat lumina dreptei credinte”. Rugaciunea de dimineata ne duce cu gandul la patimile indurate de Mantuitorul de la miezul noptii pana la ziua, adica aducerea Lui de la Ana la Caiafa, de scuiparile, lovirile si batjocurile suportate de El. Utrenia ne aduce aminte insa si de cele doua mari evenimente: Nasterea si Invierea Domnului.

Explicarea randuielii Utreniei

Utrenia inchipuie inceputul crestinismului, ivirea luminii sau a revelatiei dumnezeiesti care urmeaza noptii pacatului in care eram tinuti prin pacatul parintilor Adam si Eva. De aceea in slujba Utreniei se impletesc elemente ale Vechiului si ale Noului Testament. Spre exemplu Psalmii profetici despre venirea Domnului sunt urmatii de cantarea Dumnezeu este Domnul care vesteste venirea Mantuitorului in lume.

Formula “Slava Sfintei… Treimi” constituie binecuvantarea pentru inceputul propriu-zis al Utreniei. Ea are caracter trinitar si afirma cinstirea lui Dumnezeu Cel in Treime laudat.

Cantarea Dumnezeu este Domnul (care se canta de patru ori) este o trambitare a vestii venirii Domnului in cele 4 laturi ale lumii.

Citirea Sfintei Evanghelii este partea principala a Slujbei Utreniei. Duminica se citeste una din cele 11 Evanghelii ale Invierii pentru ca duminica este ziua inchinata comemorarii Invierii. Citirea evangheliei se face din partea de miazanoapte a Sfintei Mese preotul inchipuind acum pe ingerul care a vestit femeilor mironosite Inviere, sezand pe piatra rasturnata a mormantului. Evanghelia este citita dinauntrul altarului, langa Sfanta Masa care inchipuie Mormantul Domnului, iar nu dintre Sfintele Usi, in vazul multimii din biserica, deoarece Invierea nu este cunoscuta inca decat femeilor mironosite. La sarbatorile din cursul saptamanii, Evanghelia este citita  dintre usile imparatesti (ca la Liturghie) deoarece atunci preotul il reprezinta pe Mantuitorul Insusi, vorbind in fata multimilor, inainte de patima si Invierea Sa.

Scoaterea Sfintei Evanghelii in mijlocul Bisericii la Utrenia de duminica inchipuie aratarea Domnului dupa Invierea Sa si vestirea Invierii la toata lumea. De aceea se canta acum: “Veniti toti credinciosii sa ne inchinam Sfintei Invierii lui Hristos…”.

Psalmul 50 este intrebuitat inca din vechime in randuiala Utreniei. El exprima sentimentele de umilinta si smerenie cu care credinciosii Il intampina pe Hristos.

Doxologia sau Slavoslovia sau Imnul ingeresc (deoarece primul ei verset – “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu…”- este imnul cantat de ingeri la Nasterea Domnului) are caracter trinitar alcatuit in cinstea Sfintei Treimi. Odinioara doxologia se canta in momentul cand se ivea pe cer prima raza de lumina. De aceea ea este introdusa astazi prin ecfonisul rostit de preot sau diacon: “Slava Tie Celui ce ne-ai aratat lumina!”.

Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica Speciala, Ed. Lumea Credintei, Bucuresti 2008.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *